Cetatea Soroca

Cetatea de la Soroca a fost construită de meşteri din oraşul Bistriţa, este un monument de arhitectură medievală păstrat intact, aproape fără schimbări semnificative de-a lungul timpului, iar restaurările recente nu fac decât să îi mărească potenţialul turistic.

Se găseşte în mijlocul oraşului Soroca, la circă 160 km spre nord de Chişinău. În perioada medievală cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetăţi la Nistru, 2 cetăţi pe Dunăre şi 3 cetăţi în nordul ţării. Astfel, hotarele ţării erau protejate cu un adevărat “brâu de cetăţi din piatră”.

Cetatea Soroca a fost construită la trecătoarea peste Nistru pe locul unor fortificaţii mai vechi. În 1499, din porunca Voievodului Ştefan cel Mare, este înălţată o cetate pătrată din lemn pe locul fortăreţei genoveze Olihonia (Alciona). Între anii 1543-1546, în timpul domniei lui Petru Rareş, cetatea este rezidită din temelie de piatră, aşa cum o vedem şi astăzi, rotundă cu diametrul de 37,5 m şi cu cinci bastioane egal depărtate între ele.

Cetatea Soroca mai este cunoscută şi drept loc unde s-au întrunit oştirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir şi armatele ruseşti conduse de ţarul Petru I în timpul campaniei de la Prut împotriva ostaşilor turci în anul 1711. În cetate au mai fost: Bogdan Hmelniţchi, Timus Hmelniţchi, Alexandru Suvorov.

Deşi nu este foarte mare – are doar 37,5 metri în diametru – cetatea Soroca este însă solidă având 4 turnuri circulare de apărare plus un turn rectangular al porţii de acces, iar zidurile incintei sunt groase de 3 metri şi înalte de 21 m, fiind ridicate pe o fundaţie care merge până la 7 metri în sol.

Soroca este unicul monument de istorie şi artă medievală moldovenească, ce s-a păstrat integral, aşa cum a fost conceput de meşterii zidari. Făcând parte din sistemul defensiv şi fiind aşezată în zona frontierei de răsărit a ţării, cetatea a fost întărită în repetate rânduri, prin grija şi priceperea celor doi domnitori, astfel încât în faţa zidurilor trainice şi înalte s-au văzut siliţi să-şi potolească poftele cotropitoare şi să dea bir cu fugiţii atât tătarii, cazacii, turcii cât şi tot felul de hoarde cotropitoare.