Mănăstirea Hâncu

Mănăstirea este situată în codrii pe malul râului Cogilnic. Mănăstirea Hâncu a fost construită pe locul schitului de călugăriţe în anul 1678 de către marele stolnic Mihail Hâncu după dorinţa uneia dintre fiicele sale, care a intrat în călugărie cu numele Parascheva. Până în sesc. al XVII-lea, schitul purta numele de Viadica.

Legenda spune că Hâncu, având nevoie de o armată cât mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca a primit ajutor de la un neam de al său serdarul Apostol Durac, şi mai apoi de la cleherul Sorocean Constantin, căruia îi promisese mâna fiicei sale. Dar, apropiindu-se ziua căsătoriei, ea a refuzat să se mărite cu aliatul tatălui său, fugind de la casa părintească şi ascunzându-se într-o vizuină. Fiica lui Mihalcea Hâncu a petrecut un timp oarecare în peşteră, fiind găsită de vânătorii ce o căutau. Fata a refuzat să părăsească peştera. Atunci a venit la ea chiar tatăl, stolnicul Mihalcea Hâncu, rugând-o să iasă din peşteră. Fiica a acceptat, doar cu condiţia, că va ieşi numai după ce va auzi dangătul clopotelor unei biserici. Astfel, Mihalcea Hâncu a dat poruncă să se construiască o biserică, unde ulterior fiica sa şi-a petrecut viaţa.

În urma invaziei tătare în Moldova, a fost incendiată şi distrusă biserica şi clădirile aferente, astfel schitul fiind ruinat complet. În urma acestor nenorociri, maicile au fost nevoite să părăsească schitul.

În anul 1784 stareţul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea a construit câteva chilii pentru călugări şi o biserică din lemn.

În luna septembrie a anului 1949 Mănăstirea Hâncu a fost închisă, iar în anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu şi-a reînceput activitatea.