Orheiul Vechi

De-a lungul râului Râuţ se găseşte Orheiul Vechi, probabil cel mai spectaculos loc din Republica Moldova. Defileul format printre formaţiunile calcaroase oferă vizitatorului o imagine impresionantă, indiferent de anotimp.

Ca întreaga Moldova, Orheiul Vechi este un loc încărcat de istorie. În secolul al XIV-lea ar fi existat aici chiar un sediu al hanului tătar al Hoardei de Aur. Arheologii au descoperit aici fundaţia şi o parte din peretele unei băi orientale, care era utilată cu calorifere şi cu încălzirea podelelor, cu ventilaţie, apa ajungând aici prin ţevi de lut.

Oraşul ridicat de tătari a fost însă distrus după alungarea locuitorilor stepei şi în locul său a fost fondat un oraş supus voievodatului Moldovei. În vremea lui Ştefan cel Mare a existat aici chiar şi o cetate patrulateră, întărită cu turnuri, conform săpăturilor arheologice.

Însă cu adevărat impresionante sunt peşterile din stâncile defileului, multe dintre ele fiind extinse şi sculptate de mâna omului pentru a fi transformate în biserici şi chilii pentru călugări. Chiar şi în ziua de azi continuă viaţa monahală în peşterile de la Orheiul Vechi.

S-au găsit şi rămăşiţe ale unei aşezări din epoca neoliticului, datată cu mileniile 3-4 î.H. Aşa cum am arătat mai sus, la începutul sec. al XIV-lea – sfârşitul sec. al XIV-lea, localitatea a fost cucerită de Hoarda de Aur, care i-a schimbat numele în Oraşul Nou (în arabă Shehr al Jedid, în turanică Yanghi Shehr). Din această perioadă datează cetatea din piatră. Astfel, conform unor surse istorice, în perioada 1363-1365, Orheiul Vechi a fost reşedinţa conducătorului Hoardei de Aur, Abdallah han. În ultimul sfert al secolului al XIV-lea, tătarii Hoardei de Aur au fost alungaţi din Orheiul Vechi de moldoveni şi a început procesul de transformare a oraşului oriental în oraş moldovenesc.

Pe timpul lui Ştefan cel Mare, cetatea din piatră a fost reparată, înzestrată cu artilerie de foc şi transformată în reşedinţa pârcălabilor de Orhei.

În cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se găsesc câteva construcţii monumentale din piatră, care prezintă un interes deosebit, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punct de vedere muzeografic. Printre acestea se remarcă cinci obiective: cetatea getică, cetatea medievală, feredeul, hanul şi biserica. Aici există, de asemenea, un şir de grote care străpung malurile stâncoase, care pe parcursul istoriei au devenit lăcaşuri sfinte, care sunt clasificate de către arheologi astfel: Mănăstirea Bosie, foarte veche, care a funcţionat în sec al XV-lea, dar posibil şi mai demult; Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserică săpată în stâncă, care este un unicat arhitectonic, fiind construită după nişte modele mai vechi; Complexul de chilii în patru nivele şi Complexul călugărilor sihaştri sau Chiliile lui Rafail.